Start here

Mateo – umila mea părere…

… care e foarte proastă, v-o zic ca să ştiţi din start la ce să vă aşteptaţi citind această postare.

Mi se pare mie, sau genul numit manea capătă amploare în România? Nu mă-nţelegeţi greşit, nu am nimic cu nimeni, doar că am înţeles – nu bine, evident – că manele nu se dau pe posturi gen MTV, KISS TV, PRO FM, sau genul. Dacă vrei să asculţi acest gen, treci pe Mynele sau Taraf şi totul e OK.

mateo

M-am înşelat, oameni buni. Ia  uite că pun eu căştile proaspăt cumpărate pe bani împrumutaţi de la Ferratum, şi ce aud. Piese trecute în genul dance, dar cu un sound de manea, dar nu de orice fel. Ceeace respect eu în acest gen autohton e că se folosesc instrumente muzicale veritabile. Dar genul “Mateo and friends” nu are nici măcar atât. Muzică fabricată pe calculator, cu ritm de manea. Cel puţin mie aşa mi s-a părut. Acum ziceţi şi voi. Poate m-am înşelat, cine ştie.

Sincer vă spun, i-aş respecta mai mult pe aceşti artişti dacă ar recunoaşte deschis genul pe care îl practică. Oricum, domnul Mateo şi cei asemănători sunt artiştii care mă fac să schimb canalul. Şi cam atât. Dacă a sunat a jignire, vă rog să mă iertaţi.

Domnule Connect-R, vreau să vă zic ceva

connect-r

Connect-R este unul dintre cei mai constanți artiști de pe piața muzicală românească și trebuie să recunosc că nu degeaba. Știm cu toții ce cântă, nu trebuie să enumăr aici stiluri sau hituri, cred. Mie mi se pare că succesul lui se datorează și modului de abordare al artistului: nici prea lejer, nici prea serios, o muzică distractivă, pur și simplu. Fără mesaje sociale greu de înțeles, un entertainer adevărat. Și într-adevăr, dacă vrei să citești un pamflet politic sau social, cumpără un ziar și dă-i bătaie.

Pe scurt, îmi place muzica pe care o faci, Domnule Connect-R. Dar haide, te rog, să-ți zic ceva și în numele tatălui meu. E bine de știut, mai întâi de toate că tatăl meu este rocker convins și nu vă dați seama de câte ori mă ia la bășcălie pentru gusturile mele în materie de muzică.

Toate aceste fiind spuse, acesta e mesajul tatălui meu pentru D-nul Connect-R: Nu știu ce ai făcut vara trecută de nu ai avut somn, dar ai produs o foarte ciudată furoare în rândul rockerilor din întreaga țară. Toți chitariștii mai mult sau mai puțin pricepuți cântau ”Vara nu dorm”. Și vorbesc aici de rockeri adevărați. Bravo, d-nule Connect-R!

 

Inna, te iubesc!

Inna

Am curajul să afirm cu voce tare că muzica dance din Romănia are următoarele de oferit: mult şi prost. Asta în cel mai concret mod posibil. Să zicem că pornesc televizorul şi dau pe KissTV. Şi ascult muzică. Adică „muzică”, dacă ştiţi ce vreau să zic. Nu merită să enumăr „artiştii” care au doar rolul rolul de a figura în statistici. Oricum simt că îmi expiră buletinul până ajung să ascult o piesă normală. Atât despre muzica dance din ţară, în general – oricum cred că am irosit prea mult timp pentru acest alineat.

Dar iată că mai sunt şi excepţii! Una din ele eşi Tu, dragă Inna. Sincer, mie mi se pare că fata asta se înnoieşte în fiecare zi. Orice piesă iese pe piaţă (despre o excepţie voi vorbi un pic mai încolo) văd ceva nou! Se vede că fata asta a umblat prin lume şi nu degeaba. Are voce, ceeace e foarte rar în industria muzicii dance din ziua de azi, e mereu surprinzătoare. Şi ce ziceţi de faptul că e super sexy chiar şi în haine bărbăteşti şi nu se teme să apară îmbrăcată într-un videoclip (rar, Dom’le, foarte rar).

Dar gata cu lauda, dragă Inna, din păcate am ceva să îţi reproşez. Noul videoclip Good Time pe care îl cânţi împreună cu Domnul Pitbull mi se pare o risipă totală de talent pentru amândoi, fără supărare.

Holograf – da sau nu?

Holograf

Sincer, încă nu m-am hotărât. De fapt până nu demult susţineam foarte hotărît că nu-mi plac şi vă zic şi de ce. Chiar dacă sunt adolescent şi uneori mă emoţionează câte-o piesă lacrimogenă, mi se părea că Holograf pune prea mare accent pe baladele cu „tăt mă tau!”, adică lacrimogene. E adevărat că au şi piese mai bine dispuse care chiar îmi plac. Dar oricum am dezvoltat o uşoară antipatie faţă de ei. Până în vara asta când prietenii m-au convins să merg într-o seară la un festival unde a cântat şi Holograf. Şi uite că am rămas surprins! Au făcut un chef pe cinste, chiar dacă au cântat şi vreo trei piese dintre cele care nu-mi plac. Dar în general chiar mi-au plăcut!

Şi pe marginea acestui concert am înţeles un lucru: nu e vina artiştilor că ne săturăm de ei câteodată. Dacă eşti atent, la radio se dau în general două-trei piese ale unui artist. Şi astea până la epuizare. Aşa că după un timp ţi-e lehamite chiar şi de piesele preferate. De exemplu, mai ascult câteodată şi RockFM şi acolo am auzit o singură piesă Holograf: Banii vorbesc, şi asta de mai multe ori pe zi.

Concluzia: Domnule Bittman şi colegii, îmi cer scuze că v-am urât aşa de tare, nu se va mai întâmpla, promit. Domnii DJ de la radiouri, mai lărgiţi-vă şi voi un pic orizontul, că sunt multe lucruri frumoase acolo afară. Cu respect v-o spun, desigur.